Ca să fii dezamăgit
30 noiembrie. la troița din pădure, pe marginea drumului dintre ciolpani și tâncăbești, un oarecare număr de oameni cu steaguri comemorează asasinarea lui corneliu zelea codreanu. o mulțime de mașini parcate, ceva autocare. ai grijă la ăsta, că-l storcești, fac, în timp ce mă crispez pe scaunul din dreapta. în mijlocul dn-ului, printre mașini vâjâind din ambele sensuri cu o sută și mai bine la oră, un manifestant se foiește la capătul unui steag mai mare decât el. vrea să traverseze sau vrea să arate el ceva, habar n-am. m., care e foarte hotărât la volan și nu numai, nu schițează nici cel mai mic gest din care să rezulte vreo intenție de a frâna. drumul care intră în curbă ne îndepărtează de această scenă, cu mai bine de o sută la oră.
*
găsesc pe un site niște cuvinte care mă lasă cu gura deschisă multă vreme: “România … țara cea mai refractară la această ideologie totalitară” (n.cv. comunismul). zău? pe bune? dar ăia, milioanele, care și-au turnat colegii, vecinii, prietenii, rudele pentru o pâine în plus sau o pereche de chiloți … ăia au fost importați?
*
concluzie: să ne îmbrăcăm în izmene populare și să facem o țară ca soarele de pe cer. ăăă … ca soarele sfânt. amin!
*
ca să fii dezamăgit trebuie întâi să te amăgești.
Comments are closed.